Coșmarurile și teroarea nocturnă


Terorile nocturne apar la copii cu vârste cuprinse între 2 și 6 ani, însă uneori pot să apară și la copii până la vârsta de 12 ani. Acestea apar în prima fază a somnului. Copil este agitat se ridică bruscși țipă, pare că este treaz, însă nu este. El nu își va aduce aminte aceste episoade. Se petre noapte de noapte, pentru o anumită perioadă de timp, de obicei visează acealsși lucru sau revin sentimente de tamă.

În cazul coșmarurilor, copilul își va aduce aminte ceea ce a visat. Acestea apar în somnul profund.

Peste zi mintea copilului înregistrează multe situații ca fiind ameninșătoare. Copii încă nu înțeleg bine situațiile prin care trec. Ei sunt foartea sensibili.

Separarea îndelungată față de părinți, un accident înfricoșător, etc. lasă temeri profunde asupra copilului. Atunci când o experiență a cauzat teamăcopilului sau va deveni foarte liniștit și își va bloca sistemul emoțional până se va simți din nou în siguranță sau va țipa și va plânge cu toată forța lui.

Dacă într-o situație perceputaă de copil ca fiind înfricoșătoare intervine un adul care îl va proteja (îl va ține în brațe, va sta cu el) atunci copilul va plânge și își va exprima frica până acesta va fi pe deplin exprimată. Copilul va înțelege că momentul înfricoșător a trecut și nu îi va mai fi frică.
Unori însă multe temeri vor fi blocat în memoria emoțională a copilului, Aceste momente memorate pot să apară sub alte formeȘ teama de a sta singur în cameră, de a se spăla pe dinți sau pe cap…

Cu cât copilul are temeri mai mari cu atât va fi mai activ. Acest lucru se datorează distragerii mentalului de la sentimentele de teamă interioară.
Noaptea frica ia forma coșmarurilor. Aceste sentimente de teamă apar sub forma unor povești sa a unei imagini. Atunci când un copil se tresește din coșmar plângând sau țipând, el realiyează ceea ce are nevoie ca să îți descarce emoțiile.Copii au nevoie să țipe , să se tăvălească, să ne arate câte de terifiante sunt emoțiile lor. Au nevoie de un părinte care să fie aproape, să îi șină, să îi protejeze.

Ca părinte poți să aprinzi o lumină slabă în cameră, să îl ții în brațe chiar dacă nu e pe deplin treaz. Lasă-l pe copil să se miște. Nu te panica din cauza manifestărilor lui. Are nevoie să știe că ești lângă el șă că acest vis urât va trece. Poți să îi zici: Sunt aici să te protejez. Te veghez în fiecare clipă.

E nevoie de timp pentru a depăși această situație.

Terorile nocturne sunt experiențe puternice și pentru părinți. De aceea e bine ca acesștea să găsească sprijin în alți părinți sau să aibe pe cineva cu care să discute despre copilul lor. Astfel vor avea o capacitatea emoționala mult mai bună pentru a își susține copilul.

Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+