„A fost odată un îndrăgostit care a suspinat ani de zile, despărţit fiind de iubita lui, şi s-a irosit în focul singurătăţii. După legea iubirii, inima lui îşi pierduse răbdarea şi trupul îi era epuizat de spirit; socotea viaţa fără ea o batjocură, iar timpul îl mistuia. Câte zile nu şi-a găsit tihna, tânjind după ea! Câte nopţi durerea pricinuită de ea l-a împiedicat să doarmă! Trupul îi era istovit la limită şi rana din inima lui îl transformase într-un ţipăt de jale. Ar fi dat o mie de vieţi pentru a mai gusta o dată din cupa prezenţei ei, dar asta nu îi era de folos. Doctorii nu cunoşteau leac pentru el şi tovarăşii îl evitau; da, doctorii nu au remediu pentru un bolnav din dragoste, dacă nu îl salvează bunăvoinţa celui iubit.
mai mult →

„Află că sufletul omului este înălţat mai presus şi este independent de toate infirmităţile corpului sau ale minţii. Faptul că o persoană bolnavă arată semne de slăbiciune se datorează piedicilor care se interpun între suflet şi corpul ei, căci sufletul rămâne în sine neafectat de orice fel de boli corporale. Cugetă la lumina lămpii. Deşi un obiect exterior poate interfera cu razele ei, lumina însăşi continuă să strălucească cu putere nediminuată. În acelaşi fel, orice maladie care provoacă suferinţă corpului omului este un obstacol ce împiedică sufletul să-şi manifeste tăria şi forţa inerente. Oricum, atunci când va părăsi corpul, sufletul va dovedi o asemenea autoritate şi va dezvălui o asemenea influenţă, încât nici o putere de pe pământ nu le poate egala. Fiecare suflet curat, purificat şi sfinţit va fi înzestrat cu o forţă enormă şi se va bucura cu extraordinară încântare.
mai mult →